De unde vine această expresie? Atunci când îngerul a mers la Maria ca să o anunțe că urma să devină însărcinată, el i-a spus: “Plecăciune, ție căreia ți s-a arătat bunăvoință!” (unele traduceri spun “bucură-te”). Această formă de salut a fost tradusă drept “Ave, Maria” în latină, de unde și numele rugăciunii și a cântecului care au ajuns arhicunoscute.
În ciuda aparenței, salutul îngerului nu indică închinarea acestuia către Maria. Expresia din original, χαῖρε, este o formulă de salut uzuală care indică bucuria de a vedea pe cineva și derivă dintr-un verb care înseamnă “a se bucura”. De exemplu, atunci când magii s-au bucurat văzând steaua, sau când Isus le-a spus ucenicilor să se bucure când vor fi persecutați, se folosește același verb.
Prin urmare, este clar că un salut nu arată că îngerii (sau oamenii) ar trebui să se închine Mariei. Aprecierea arătată ei a fost denaturată de-a lungul timpului până a ajuns să fie o închinare adevărată (completă, cu rugăciuni adresate ei prin care se cere ajutorul). Însă, e cazul să știm că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos și nu suportă ca închinarea datorată Lui să fie oferită altcuiva. Este greșit – și o ofensă adusă lui Dumnezeu – ca oamenii să aducă rugăciuni altor oameni sau îngerilor, pentru că doar Dumnezeu este omniprezent și atotputernic, vrednic de închinare și capabil să ne răspundă rugăciunilor.
