De unde vine această expresie? Atunci când îngerul a mers la Maria ca să o anunțe că urma să devină însărcinată, el i-a spus: “Plecăciune, ție căreia ți s-a arătat bunăvoință!” (unele traduceri spun “bucură-te”). Această formă de salut a fost tradusă drept “Ave, Maria” în latină, de unde și numele rugăciunii și a cântecului care au ajuns arhicunoscute.
În ciuda aparenței, salutul îngerului nu indică închinarea acestuia către Maria. Expresia din original, χαῖρε, este o formulă de salut uzuală care indică bucuria de a vedea pe cineva și derivă dintr-un verb care înseamnă “a se bucura”. De exemplu, atunci când magii s-au bucurat văzând steaua, sau când Isus le-a spus ucenicilor să se bucure când vor fi persecutați, se folosește același verb.
Prin urmare, este clar că un salut nu arată că îngerii (sau oamenii) ar trebui să se închine Mariei. Aprecierea arătată ei a fost denaturată de-a lungul timpului până a ajuns să fie o închinare adevărată (completă, cu rugăciuni adresate ei prin care se cere ajutorul). Însă, e cazul să știm că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos și nu suportă ca închinarea datorată Lui să fie oferită altcuiva. Este greșit – și o ofensă adusă lui Dumnezeu – ca oamenii să aducă rugăciuni altor oameni sau îngerilor, pentru că doar Dumnezeu este omniprezent și atotputernic, vrednic de închinare și capabil să ne răspundă rugăciunilor.
Cucerirea Ierusalimului de către babilonienii (caldeenii) conduși de Nebucadnețar este un eveniment important descris pe larg în Biblie și precedat de numeroase avertismente.
De curând, o echipă de arheologi de la University of North Carolina, Charlotte a descoperit dovezi care confirmă relatarea biblică a cuceririi babiloniene din anul 587/586 BC. Vârfurile de săgeți, fragmentele de ceramică și o bijuterie evidențiază un eveniment distructiv petrecut în secolul VI BC care nu poate fi decât cucerirea Ierusalimului.
În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului cu toată armata sa. Ei şi-au aşezat tabăra înaintea cetăţii şi au zidit întărituri de jur împrejurul ei. Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de-al unsprezecelea an al regelui Zedechia. În ziua a noua a lunii a patra, foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul ţării nu mai avea nimic de mâncare. Atunci s-a pătruns în cetate, astfel că toţi războinicii au fugit noaptea pe poarta dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii înconjurau cetatea. Ei au luat-o pe drumul spre Araba, însă armata caldeenilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată armata lui se împrăştiase de lângă el. Ei l-au capturat pe rege şi l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, unde a fost rostită o sentinţă împotriva lui. Ei i-au înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. Apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de bronz şi l-au dus în Babilon. În ziua a şaptea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, un slujitor al împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. El a dat foc Casei Domnului, palatului regelui şi tuturor caselor din Ierusalim. El a dat foc tuturor caselor mari. (2 Regi 25:1-9)
Această descoperire este importantă pentru că ea confirmă încă o dată veridicitatea Bibliei. Informațiile prezentate în Biblie – istorice, geografice etc – sunt de încredere și au fost confirmate de multe ori de către istorici după ce sute de ani au fost puse la îndoială. Dumnezeu este de încredere și Cuvântul Său este la fel.
Context istoric: după moartea regelui Solomon, regatul Israelului a fost împărțit în două: partea de nord, numită Israel și ocazional Samaria, a fost cucerită de asirieni în anul 722 BC, iar partea de sud, numită regatul lui Iuda, cu capitala la Ierusalim, a rezistat până în anul 587/586 BC.
Într-o știre apărută de curînd, ziarul The Jerusalem Post relatează că săpături recente pe locurile unde se aflau mine antice de cupru au permis cercetătorilor să afle informații noi despre regatul Edomului.
Pînă de curînd, se credea că edomiții s-au cristalizat ca regat dintr-o alianță de triburi în jurul secolului 8 înainte de Cristos și că acest regat nu era foarte important. Dar, studiind modul de purificare a cuprului extras din mine, cercetătorii au descoperit o societate înfloritoare și bogată care exista în secolele 12-11 înainte de Cristos și care este identificată ca fiind edomită.
Acest lucru este în concordanță cu relatările biblice, care descriu un regat edomit puternic, format cu mult înainte de regatul evreiesc. Descoperirile arheologice ne întăresc încrederea în veridicitatea și precizia informațiilor biblice. Conform Bibliei, edomiții au fost urmașii lui Edom (Esau), fratele patriarhului Iacov.
Dacă traducerea Cornilescu pentru Kindle (format .mobi, .prc sau .azw3) se poate găsi pentru descărcare (de exemplu aici), traducerea NTR nu se găsește în format ebook, așa că am fost nevoit să fac singur acest lucru. La data când am făcut asta, prin 2011-2012, nu exista altă variantă pentru a avea traducerea NTR pe telefon. Acum sunt numeroase opțiuni, dar pentru Kindle avem nevoie în continuare de formatul propriu.
Ofer traducerea în 2 formate, .mobi și .azw3. Îl recomand pe cel .azw3, pentru că, din motive pe care nu le înțeleg, versiunile recente de Kindle (Paperwhite) nu salvează progresul când citesc fișierul .mobi – de fiecare dată când deschid Biblia, cartea începe de la început. Fișierele au un cuprins la început și titlurile cărților și ale capitolelor sunt hyperlink-uri: linkurile duc înapoi la cuprins și respectiv înapoi la începutul cărții respective.
Disclaimer: în anii care s-au scurs de când a apărut traducerea NTR, această versiune a mai fost revizuită, așa că ceea ce citiți pe telefon prin aplicația YouVersion, de exemplu, nu va fi identic 100% cu conținutul pentru Kindle. Nu am făcut o revizie a acestor fișiere.
