Uncategorized

Creștinii și vaccinurile anti-Covid

Creștinii și vaccinurile anti-Covid

Există în cercurile creștine o indiferență vecină cu inconștiența vizavi de vaccinarea anti-Covid. Nu mă refer la împotrivirea față de vaccinuri, sub diverse pretexte (afectează ADN-ul, conțin cip, conspirația big Pharma, nu se poate dezvolta un vaccin așa de repede etc). La ora actuală, când aproape se face anul de când a fost aprobat primul vaccin și în toată lumea s-au vaccinat deja aproape 4 miliarde de oameni (sursa informației) cu vreo 10 vaccinuri diferite, această împotrivire este o nerozie, ca să mă exprim elegant. Mă refer la sora ei mai mică, indiferența; atitudinea de “eu nu sunt împotriva vaccinului, dar nici pentru. Să lăsăm pe fiecare să aleagă, mie mi se pare important ca fiecare să aibă libertatea de a alege”.

Care e problema cu această atitudine? Problema este că nu seamănă cu ce ne învață Cristos. Că tot suntem creștini. Problema este că ceea ce cere Dumnezeu de la noi se poate sintetiza în 2 porunci cuprinzătoare, cea de a doua fiind “să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Și iubirea aproapelui include grija față de sănătatea lui și preocuparea de a-i salva viața, inclusiv cea trupească. Ne preocupăm de Zoe, dar ne preocupăm și de Bios (cum spunea C. S. Lewis), că așa a făcut și Isus. În condițiile în care mor cam 500 de români pe zi în ultima vreme și spitalele nu mai fac față, este critic să ne aducem contribuția la oprirea epidemiei.

Dar noi ne preocupăm de altceva: de libertatea de a alege. Pare să fie mai importantă decât viața. Să nuanțez: libertatea mea de a alege este mai importantă decât viața altuia. Oameni cărora le e lene să se prezinte la vot devin brusc preocupați de libertatea de a alege. Poate dacă veneați la vot și alegeați oameni buni, lucrurile ar fi stat altfel… Dar să revin la subiect. Nu suntem noi oare urmașii lui Pavel? Acel Pavel care a spus “nu ne-am folosit de acest drept, ci îndurăm totul, pentru a nu pune vreo piedică în calea Evangheliei lui Cristos” și, câteva versete mai încolo, “față de cei slabi, m-am făcut slab, ca să-i câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca să-i salvez, cu orice preț, pe unii. Pe toate le fac de dragul Evangheliei, ca să fiu și eu părtaș la ea“. Citatele sunt din 1 Corinteni capitolul 9. Întreg capitolul vorbește despre drepturi, libertăți și renunțarea la unele dintre ele de dragul Evangheliei. Aplicabilitatea acestui capitol la contextul de față este crucială. Că nu citim Biblia degeaba, mai și învățăm din ea. Una din certitudinile pe care le am citind acest capitol este că Pavel, dacă ar fi trăit în vremurile de acum, s-ar fi vaccinat cu prima ocazie, atât pentru a putea călători fără impedimente ca să vestească Evanghelia, cât și pentru a-i proteja pe cei cu care vorbea.

Prin urmare, ar fi bine să înțelegem că Dumnezeu este cel care a dat înțelepciune medicilor și cercetătorilor pentru a găsi metode de prevenție împotriva bolii. Să avem și noi înțelepciunea de a aplica aceste remedii.

Apropo de înțelepciune. În anul 2020, a apărut o carte numită “Povestiri despre epidemii și vaccinuri”, scrisă cu scopul de a demitiza vaccinurile și de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă despre ce e vorba, pentru a lua mai ușor decizia de a se vaccina. Excelentă inițiativă. Îi aparține lui Toma Pătrașcu, președintele ASUR. ASUR este asociația ateilor din România. Mă rog, secular-umaniștilor, dar înțelegeți despre ce e vorba. Că un ateu de seamă a făcut eforturi substanțiale de a educa oamenii în privința vaccinurilor, ca să salveze niște vieți. Nu un creștin a făcut asta. Deși ar fi mult de scris despre Pasteur, vaccinuri și Dumnezeu. Pasteur a fost unul din cei care a pus bazele vaccinurilor și un creștin de seamă al vremii lui; dar îi lăsăm pe atei să scrie despre el. Știți ce spune Domnul Isus în pilda administratorului nedrept? “Fiii veacului acestuia sunt mai isteți față de propria lor generație, decât fiii luminii.” (Luca 16:8). Bum! Scriptura se împlinește sub ochii noștri.

Peste vreo 5 ani, când pandemia Covid se va fi terminat sau măcar atenuat substanțial datorită vaccinării (cel puțin la alții; noi riscăm să fim atunci la valul nr. 15), va fi și mai clar că atitudinea de non-combat este greșită. În cel mai bun caz este lipsită de empatie, în cel mai rău caz este cinică. Îndrăznesc să spun că va veni nota de plată. Oamenii vor avea încredere în cei care au demonstrat că le vor binele, dar s-ar putea să nu fie creștinii evanghelici acei oameni.

Acum câteva zile a avut loc o dezbatere la HotNews despre Biserica și vaccinarea anti-Covid, fiind invitați reprezentanți ai cultelor religioase (dezbaterea se poate citi aici). Ce declară primul rabin al comunităților evreiești din România? Că este pro-vaccinare și îndeamnă pe toți membrii comunității să se vaccineze (creștinii evanghelici se roagă de multe ori pentru pacea Israelului; ce-ar fi să aruncăm un ochi în ograda Israelului să vedem cum s-au descurcat ei cu pandemia?). Ce spune muftiul cultului musulman? Că a promovat încă de la început vaccinarea în rândul comunității. Ce spune Viorel Iuga, președintele cultului baptist? “Nu avem o poziție pro sau contra vaccinare… Rămâne în dreptul fiecăruia… Până acum nu m-am vaccinat.. din motive pro-alegere… Nu ne-am propus să îi lămurim (pe credincioși)”. Uite că alții și-au propus să își lămurească credincioșii. Și dacă ar fi cu scopul de a nu se împuțina. Poate că aceia se consideră păzitorii fraților lor.

Tot acum câteva zile am citit un interviu (sursa) cu viceadmiralul portughez Melo, coordonatorul campaniei de vaccinare de mare succes din Portugalia. Poziția lui e foarte tranșantă: Credeți că nu este un război? În ce război aveți sute de oameni care mor pe zi? Ce ați spune oamenilor? Nu e niciun motiv de îngrijorare, putem continua așa, pentru că dacă eu zic așa „e un război și oamenii mor cu sutele pe zi” înseamnă că am o atitudine milităroasă. Da, este o atitudine milităroasă, ignoranților, este milităroasă pentru că este un război.

Prin urmare, rămâne să vedem peste 5 ani consecințele acțiunilor de acum. Să sperăm că spitalele pline până la refuz vor fi o tristă amintire. Așa să ne ajute Dumnezeu.

P.S. În situații precum cea de față, este util un exercițiu de imaginație. Imaginați-vă că ați avea o influență atât de mare, incât să convingeți toți oamenii să facă sau nu ceva. Dacă toți oamenii s-ar vaccina, cum ar fi situația? Sau, la polul opus, dacă absolut nimeni nu s-ar vaccina, cum ar fi situația? Influența noastră – prin vorbă, atitudine, exemplu personal mai ales – este înspre rezolvarea situației și salvarea de vieți, sau înspre prelungirea bolii și continuarea îmbolnăvirilor? Sunt o rotiță dințată într-un angrenaj complex. Mă învârt în sensul potrivit?

Posted by Adiadmin, 0 comments

Descoperiri arheologice recente confirmă Biblia

https://www.jpost.com/Israel-News/Archaeological-discovery-helps-prove-Babylonian-conquest-of-Israel-598543
https://edition.cnn.com/travel/article/jerusalem-mount-zion-babylonian-conquest-evidence-intl-scli/index.html

Cucerirea Ierusalimului de către babilonienii (caldeenii) conduși de Nebucadnețar este un eveniment important descris pe larg în Biblie și precedat de numeroase avertismente.

De curând, o echipă de arheologi de la University of North Carolina, Charlotte a descoperit dovezi care confirmă relatarea biblică a cuceririi babiloniene din anul 587/586 BC. Vârfurile de săgeți, fragmentele de ceramică și o bijuterie evidențiază un eveniment distructiv petrecut în secolul VI BC care nu poate fi decât cucerirea Ierusalimului.

În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului cu toată armata sa. Ei şi-au aşezat tabăra înaintea cetăţii şi au zidit întărituri de jur împrejurul ei. Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de-al unsprezecelea an al regelui Zedechia. În ziua a noua a lunii a patra, foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul ţării nu mai avea nimic de mâncare. Atunci s-a pătruns în cetate, astfel că toţi războinicii au fugit noaptea pe poarta dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii înconjurau cetatea. Ei au luat-o pe drumul spre Araba, însă armata caldeenilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată armata lui se împrăştiase de lângă el. Ei l-au capturat pe rege şi l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, unde a fost rostită o sentinţă împotriva lui. Ei i-au înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. Apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de bronz şi l-au dus în Babilon. În ziua a şaptea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, un slujitor al împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. El a dat foc Casei Domnului, palatului regelui şi tuturor caselor din Ierusalim. El a dat foc tuturor caselor mari. (2 Regi 25:1-9)

Această descoperire este importantă pentru că ea confirmă încă o dată veridicitatea Bibliei. Informațiile prezentate în Biblie – istorice, geografice etc – sunt de încredere și au fost confirmate de multe ori de către istorici după ce sute de ani au fost puse la îndoială. Dumnezeu este de încredere și Cuvântul Său este la fel.

Context istoric: după moartea regelui Solomon, regatul Israelului a fost împărțit în două: partea de nord, numită Israel și ocazional Samaria, a fost cucerită de asirieni în anul 722 BC, iar partea de sud, numită regatul lui Iuda, cu capitala la Ierusalim, a rezistat până în anul 587/586 BC.

Sursa imaginii: JPost.com
Posted by Adiadmin, 0 comments

Cercetătorii israelieni au identificat regatul biblic Edom

Într-o știre apărută de curînd, ziarul The Jerusalem Post relatează că săpături recente pe locurile unde se aflau mine antice de cupru au permis cercetătorilor să afle informații noi despre regatul Edomului.

Pînă de curînd, se credea că edomiții s-au cristalizat ca regat dintr-o alianță de triburi în jurul secolului 8 înainte de Cristos și că acest regat nu era foarte important. Dar, studiind modul de purificare a cuprului extras din mine, cercetătorii au descoperit o societate înfloritoare și bogată care exista în secolele 12-11 înainte de Cristos și care este identificată ca fiind edomită.

Acest lucru este în concordanță cu relatările biblice, care descriu un regat edomit puternic, format cu mult înainte de regatul evreiesc. Descoperirile arheologice ne întăresc încrederea în veridicitatea și precizia informațiilor biblice. Conform Bibliei, edomiții au fost urmașii lui Edom (Esau), fratele patriarhului Iacov.

Edom

(sursa imaginii: JPost.com)

Posted by Adiadmin, 0 comments

Cele mai importante întrebări

De când lumea și pământul, există 5 întrebări esențiale în viață:

  1. Origine: de unde venim?
  2. Identitate: cine suntem?
  3. Sens: de ce suntem aici?
  4. Moralitate: cum ar trebui să trăim?
  5. Destin: unde mergem? Ce se întâmplă cu noi după moarte?

La aceste întrebări, ateismul nu are răspuns. Ateismul nu poate să aibă răspuns la ele pentru că ateismul postulează că întrebările în sine sunt fără sens, deoarece am venit pe lume întâmplător, la voia sorții oarbe, și vom muri într-o zi fără ca nimic din ceea ce am făcut pe lume să conteze.

Problema este următoarea: avem nevoie de răspunsuri. Poziția atee nu este satisfăcătoare. Există în noi o nevoie de semnificație, de a avea un sens în viață și o identitate, iar această nevoie este dovada că am fost creați de Cineva pentru ceva mai mult decât 80 de ani de suferință.

Posted by Adiadmin, 0 comments